E prea dimineață

E prea dimineață

și e prea frig

O vrabiuța  în gri ,prea somnoroasa ,prea gri

zgribulită,

se zbate pe.un ram

Prin aer se rostogolește agale o frunză

abia atingând zorii cu foșnetul ei

Pe culmi ceața e alba,lăptoasă

secretoasă,

În juru.mi se .așterne  pacea

 și.o liniște ca de mormânt…

E prea frig

și.o lene prea absurda m.apasă

dându.mi al   timpului timp..

de nimeni ,nimic să nu.mi pese

și nici cafeaua să nu  mi.o mai vreau pe întreg

E prea dimineață

și.o amintire  lăsată alene pe pleoape

de un vis destrămat în absurd

eram vrabiuța din ram zgribulită de frig

zbătându.se.n van

căutând printre frunze dorul atârnând de un veac…