De.am fi fost în același atom plămădiți
am fi fost doar unul
cu.același vis hărăziți
nicidecum separați..
nici vântul,nici ploaia
nici timpul senin
nici copacii goi,desfruziți
dintr.o toamna târzie
nici valuri imense dintr.o mare.n călduri
nici vânt disperat
neant
nu ne.ar fi păsat
am fi fost doar unul…
același trup
aceeași visare,
un sărut alintat
și.aceeasi trăire în… nemăsurat
am fi râs,am fi plâns
pe același tărâm
contur îmbrățișat de nisip
singurul trup
am fi fost doar unul…
fără regrete
fără timp aerat,disperat
fără vremi de păcat
fără false probleme
am fi fost doar unul…
mi.e de dorul acelui atom
ce.ar fi fost plămădit pentru noi
ca o poveste.mpărțită la doi…
În memoria ancestrală este acel atom primordial ce plămădește sufletele pereche. Și poate fără o conștientizare clară….un dor nestins de acel atom ne urmărește perpetuu, îl simțim, îl intuim, și îl căutăm în fiecare șoaptă, în fiecare sărut, în fiecare zâmbet dăruit și așteptat de multe ori cu disperare să ni se întoarcă.
RăspundețiȘtergereRisipei se deda florarul
https://youtu.be/Rg3eO25dZbM