Hain timp…

Ce timp hain..,

ne.nghite secundă cu secundă

luând cu el puținul ce.l avem..

Până și cerul se scutura de oameni,

cei deveniți în timp atât de aprigi și  atât de răi!

Nu ne mai încape ziua

nici nopții nu.i mai pasă ..

se scutură și ea

cu plânsu.i negru..a regret

de tot ce ne apasă

se.ncarcă ceru.n plumb, se răzvrătește

de toți,de toate câte sunt..

cumplită ură,

distrugerea.i  din nori pornită

 și macină încet și sigur

ce.a mai rămas din noi..

Degeaba.ți verși tu lacrima prin ploi

sunt stropi atât de veninoși

ucide tot ce.i omenesc

Degeaba tu te zbați

printr.o privire disperată

Saruți  crâmpeie de frumos

când și.acelea.s  alterate..!

Te rogi la sfinți,la Dumnezei

dorindu.ți să dispară

din peisaj ,din viață

aceeași oameni răi

ce fac cu vrere

de dimineață până.n seară

 o viață amară multora din noi...

Blestem pe cei ce vând

și gând

și faptă,

și.o prea frumoasa țară

lăsându.ne atât de goi !