Floare de Cactus

Lini ș tea din mun ț i ..o tot prefer de ani  mulți.. mi.o conserv și mi.o aduc la pachet ori de câte ori merg în inima lor,unde.i o liniște fără cusur,fără E.uri,fără adaosuri meșteșugite nociv de te “miri”cine,de te miri “ce”,fără “convulsii” datorate unui sistem bolnav, cu oameni la vârf la fel de bolnavi,epileptici aș zice,dispuși  să sacrifice orice ,oricând și pe oricine,nu mai contează,lor să le “meargă pe bine “ și chiar de se mai “rătăcesc din cei  “certați” cu cei șapte ani de acasă,este loc cât mai departe de aceștia ... Prin urmare,conserv la rece și “pun la uscat”o liniște pe interior cât să.mi ajungă pe.o bună  porțiune de timp.. Nu mai arunc o privire prin culisele vieții,nu mai privesc strâmb la lumina tulbure ce abia se prelinge spre mine,nu mă mai miră nălucile celor ce.apar parcă de prin alte vremi,vorbind aceeași limbă ca și mine dar semănând mai mult a,… o “păsărească de baltă” de n.o pot traduce pe sensul meu de percepere și concepere...

Stările... ..doar  în momentele noastre de introspec ț ie ș i reverie ,suntem singuri cu eul nostru,suntem sinceri cu noi în ș ine , realizăm că am avut de toate prin trecerea asta nemiloasă a timpului… Eu,chiar n.am dus lipsă de nimic,..n.am dus lipsă de zâmbete cum n.am dus lipsă nici de lacrimi,că au fost de bucurie,că au fost de triste ț e ,am avut parte de ele  ș i a ș zice chiar din bel ș ug! Cum mereu am preferat coloritul care mă reprezintă indiferent de părerea celor din jur,n.am căzut în capcana “plăcerii” celuilalt de a auzi doar ce i.ar conveni,nu mi.am  unificat plăcerea de dragul momentului,c.a ș a dă bine,sau de dragul compromisului c.a ș a fac to ț i, nu ! mi.am zis că,nu e musai , gustul meu să se suprapună cu al altora ,valabil ș i inversul acestuia ,avem dreptul la plăcerea proprie,a ș a cum o vedem ,cum o  percepem ,cum o gestionăm  ș i in final cum o trăim !  Col ț i ș orul meu de suflet s.a  vrut ș i se vrea el insu ...

introspecție ..  o mică plimbare cu mine printr.un soare hazliu urcăm spre culmi netezite de vremi mergem împreună la braț Pe.un cer peticit  în albastru razele calde pe.a zilei cunună m.aruncă ghiduș în  căldură  Poveri adunate în ani le leped, mă  scutur de brumă și.n liniște cad meditez.. miroase.a copilul din mine miroase a câmp a  fâneață.nflorită Culori vii,fantezie,fluturi zbor în zigzag.uri, libelule.. Surâd a pace și.a liniște.n mine ochii mi.s umezi, a ploaie senina  timpul mă fură,gata s.adorm mă zboară  cu gândul  spre începutul de lume bucuria.i imensa,cred că.s legumă mă visez,eram într.alt eu..

e vorba de ..cândva ! Atunci când s.a născut iubirea și  el   și ea  erau absenți Curgeau secundele  prin arșițele verii cernute parcă printr.o plasă a nerăbdării curgeau și iernile cu plănsul lor prin streșini ținând isonul  toamnelor  cu lacrimi prelinse de prin ploi erau uimiți pe.acolo amândoi Veneau,plecau zâmbind săgeți spre ei ocheade aruncate peste timp și.n  ritm plăcut  simțiri în doi se nfiripau plăpând  fărâma unui vis în pumnul ei micuț și  strâns prindea contur,făcându.i inima să bată cu mult mai mult, cu mult mai tare ,ieșind din obicei.. curgeau secundele a neintors și anii peste ei și râsul li s.a stins în zbateri a neștiut , a neputință… Atunci când s.a născut iubirea lor erau prezenți și.absenți la fel… pierduseră pe drumul veșniciei același dor mistuitor…

..picur de senin mi.e.n suflet picur de senin mi.e.n floare ziua, deschisă,zâmbitoare  albă mi.e zâmbet cât un cer curat,întins și larg cât marea cât o câmpie surâzând în soare mi.e cald în gând și.mi plouă cu parfum de frezii și de vise mi.e  verde.n ochii cei avizi de farmec și culoare și mi.e a mâine.n  zi a sărbătoare mi.e a mine și .al dorului de fostei ce zburda cu fluturii.n plăcerea de.a zbura… 

De.am fi fost în același atom plămădiți am fi fost doar unul cu.același vis hărăziți nicidecum separați.. nici vântul,nici ploaia nici timpul senin nici copacii goi,desfruziți dintr.o toamna târzie nici valuri imense dintr.o mare.n călduri nici vânt disperat neant nu ne.ar fi păsat am fi fost doar unul… același trup aceeași visare, un sărut alintat și.aceeasi trăire în… nemăsurat am fi râs,am fi plâns pe același tărâm contur îmbrățișat de nisip singurul trup am fi fost doar unul… fără regrete fără timp aerat,disperat fără vremi de păcat fără false probleme am fi fost doar unul… mi.e de dorul acelui atom ce.ar fi fost plămădit pentru noi ca o poveste.mpărțită la doi…

Îmi doresc zâmbetul tău ce are strălucirea soarelui din  inocența dimineților mele.. mi.l doresc tare,îmi dă forță ,energie,mă încarcă pozitiv,șterge neguri așternute peste pleoape.. îți voi răsplăti zâmbetul cu o îmbrățișare caldă venită din străfunduri și cu atât de multă sinceritate ,naturalețe,duioșie și tandrețe cât sa.ți lumineze și să însenineze cerul zilelor tale.. brațele mele întinse îți vor oferi protecție,clipe blânde te vor învălui, te poți adăposti oricând !  iubind  până și picăturile de apă cu liniștea și simplitatea lor.. sperand în dragoste unde nebunia este întotdeauna placută.. visând  la o noapte a apropierii sufletelor,.. visând cu drag și cu un gând înțelept și bun la tot ce.i frumos ca dimineața să ai lumii ce povesti ! să ne facem un dar,un tablou pictat de noi în culori cât mai frumoase,natura fiindu.ne aliatul cel mai puternic,ne aseamănă .. ziua de mâine s.o lăsăm la urmă… Nu crezi că..merită? ce zici,facem schimb...

Hain timp… Ce timp hain.., ne.nghite secundă cu secundă luând cu el puținul ce.l avem.. Până și cerul se scutura de oameni, cei deveniți în timp atât de aprigi și  atât de răi! Nu ne mai încape ziua nici nopții nu.i mai pasă .. se scutură și ea cu plânsu.i negru..a regret de tot ce ne apasă se.ncarcă ceru.n plumb, se răzvrătește de toți,de toate câte sunt.. cumplită ură, distrugerea.i  din nori pornită  și macină încet și sigur ce.a mai rămas din noi.. Degeaba.ți verși tu lacrima prin ploi sunt stropi atât de veninoși ucide tot ce.i omenesc Degeaba tu te zbați printr.o privire disperată Saruți  crâmpeie de frumos când și.acelea.s  alterate..! Te rogi la sfinți,la Dumnezei dorindu.ți să dispară din peisaj ,din viață aceeași oameni răi ce fac cu vrere de dimineață până.n seară  o viață amară multora din noi... Blestem pe cei ce vând și gând și faptă, și.o prea frumoasa țară lăsându.ne a...

…jocul de.o vară ! m.am uitat  dupa fluturi  în zile de vară, le.am văzut   hârjoana  cu vântul și mi.am amintit   de jocul  copilăriei.. de râsul zglobiu în fuga de.ai prinde. mi.am amintit de tunete.n zi când ploile apăreau pe neașteptate înfricoșându.mă eram atât de singură !! o altă fugă începea s.alung ploaia s.alung  fluturii… să nu mi.i ude erau singurii mei prieteni .., ca un făcut,fluturii dispăreau.. lăsându.mă.n ploaie,plâns și singurătate… și.aceeași fluturi acum,reinviați de anii copilăriei se zbenguie.n mine, mă uit înspre  cer după ploaie un albastru târziu și imens mă.nconjoară  a bine ,am aripi și zburd …

 E prea dimineață E prea dimineață și e prea frig O vrabiuța  în gri ,prea somnoroasa ,prea gri zgribulită, se zbate pe.un ram Prin aer se rostogolește agale o frunză abia atingând zorii cu foșnetul ei Pe culmi ceața e alba,lăptoasă secretoasă, În juru.mi se .așterne  pacea  și.o liniște ca de mormânt… E prea frig și.o lene prea absurda m.apasă dându.mi al   timpului timp.. de nimeni ,nimic să nu.mi pese și nici cafeaua să nu  mi.o mai vreau pe întreg E prea dimineață și.o amintire  lăsată alene pe pleoape de un vis destrămat în absurd eram vrabiuța din ram zgribulită de frig zbătându.se.n van căutând printre frunze dorul atârnând de un veac…