Floare de Cactus

Cumul de zile,cumul de ani,bătrâne ț ea prinde curaj,tinere ț ea pierde din vlagă.. ș i totu ș i,cât de frumos po ț i să le.mbră ț i ș ezi pe.amândouă ! Dimineaț ă m.am  trezit cu roua în gene picur de lumină,stralucind .nspre zi primăvara.i pe ducă Cald și arome vin prinse.n amintiri și.n floare de mai duios  și la fel de frumos se leagă  la o oră de ceai... și ca.ntr.un gând ușor vinovat rămas suspendat dintr.un timp de.altădat... îți surăde ziua , scăldată în soare o revăd,mi.amintesc multe din ele,dulci în culoare și.n lacrimi din ploi udate la ceas de noapte... iar seara venea cu  porniri ca de vară cu   licurici în lumină și cu lună .n cerdac adieri ușoare de vânt greieri ambient pe amurg cântându.ți pe plac... te.nfiori  , pe sub pleope.ți ascunzi strălucirea unor lacrimi fierbinți asculți timpul și accepți...târziul din ti...

..că venim pe lume singuri   ș i neîso ț i ț i, că ,plecăm la fel de singuri   ș i fără nimic din ce.am acumulat în plan material ,spiritual că.n clipele de venire ș i plecare suntem la fel de ne ș tiutori a tot ce se întâmplă cu universul nostru.. că avem nevoie de vise ca să înfruntăm realitatea,... că suntem invidio ș i pe cei ce.au reu ș it,de ș i realizăm că acest lucru ne face rău nouă în ș ine,dar nu ne putem controla… că râdem de gre ș elile altora,ignorându.le   cu bună ș tiin ț ă pe.ale noastre,con ș tien ț i fiind că,acestea există … că te.mbe ț i cu iluzii doar ca să ..supravie ț uie ș ti… că.s multe la care ar trebui să reflectăm cu to ț ii ca să ne fie mai bine,.. că se adevere ș te zicala-când e ș ti lăudat .. ț i se.nmoaie glasul,când e ș ti criticat ț i se .ascute glasul … Sunt ,.. ș i sunt- atâtea motive de reflec ț ie,doar să   ș i   vrem s.o facem,întorcându.ne spre noi ori de câte ori ceva nu ne prie ș te ,alegând în...

Lini ș tea din mun ț i ..o tot prefer de ani  mulți.. mi.o conserv și mi.o aduc la pachet ori de câte ori merg în inima lor,unde.i o liniște fără cusur,fără E.uri,fără adaosuri meșteșugite nociv de te “miri”cine,de te miri “ce”,fără “convulsii” datorate unui sistem bolnav, cu oameni la vârf la fel de bolnavi,epileptici aș zice,dispuși  să sacrifice orice ,oricând și pe oricine,nu mai contează,lor să le “meargă pe bine “ și chiar de se mai “rătăcesc din cei  “certați” cu cei șapte ani de acasă,este loc cât mai departe de aceștia ... Prin urmare,conserv la rece și “pun la uscat”o liniște pe interior cât să.mi ajungă pe.o bună  porțiune de timp.. Nu mai arunc o privire prin culisele vieții,nu mai privesc strâmb la lumina tulbure ce abia se prelinge spre mine,nu mă mai miră nălucile celor ce.apar parcă de prin alte vremi,vorbind aceeași limbă ca și mine dar semănând mai mult a,… o “păsărească de baltă” de n.o pot traduce pe sensul meu de percepere și concepere...

Stările... ..doar  în momentele noastre de introspec ț ie ș i reverie ,suntem singuri cu eul nostru,suntem sinceri cu noi în ș ine , realizăm că am avut de toate prin trecerea asta nemiloasă a timpului… Eu,chiar n.am dus lipsă de nimic,..n.am dus lipsă de zâmbete cum n.am dus lipsă nici de lacrimi,că au fost de bucurie,că au fost de triste ț e ,am avut parte de ele  ș i a ș zice chiar din bel ș ug! Cum mereu am preferat coloritul care mă reprezintă indiferent de părerea celor din jur,n.am căzut în capcana “plăcerii” celuilalt de a auzi doar ce i.ar conveni,nu mi.am  unificat plăcerea de dragul momentului,c.a ș a dă bine,sau de dragul compromisului c.a ș a fac to ț i, nu ! mi.am zis că,nu e musai , gustul meu să se suprapună cu al altora ,valabil ș i inversul acestuia ,avem dreptul la plăcerea proprie,a ș a cum o vedem ,cum o  percepem ,cum o gestionăm  ș i in final cum o trăim !  Col ț i ș orul meu de suflet s.a  vrut ș i se vrea el insu ...

introspecție ..  o mică plimbare cu mine printr.un soare hazliu urcăm spre culmi netezite de vremi mergem împreună la braț Pe.un cer peticit  în albastru razele calde pe.a zilei cunună m.aruncă ghiduș în  căldură  Poveri adunate în ani le leped, mă  scutur de brumă și.n liniște cad meditez.. miroase.a copilul din mine miroase a câmp a  fâneață.nflorită Culori vii,fantezie,fluturi zbor în zigzag.uri, libelule.. Surâd a pace și.a liniște.n mine ochii mi.s umezi, a ploaie senina  timpul mă fură,gata s.adorm mă zboară  cu gândul  spre începutul de lume bucuria.i imensa,cred că.s legumă mă visez,eram într.alt eu..

e vorba de ..cândva ! Atunci când s.a născut iubirea și  el   și ea  erau absenți Curgeau secundele  prin arșițele verii cernute parcă printr.o plasă a nerăbdării curgeau și iernile cu plănsul lor prin streșini ținând isonul  toamnelor  cu lacrimi prelinse de prin ploi erau uimiți pe.acolo amândoi Veneau,plecau zâmbind săgeți spre ei ocheade aruncate peste timp și.n  ritm plăcut  simțiri în doi se nfiripau plăpând  fărâma unui vis în pumnul ei micuț și  strâns prindea contur,făcându.i inima să bată cu mult mai mult, cu mult mai tare ,ieșind din obicei.. curgeau secundele a neintors și anii peste ei și râsul li s.a stins în zbateri a neștiut , a neputință… Atunci când s.a născut iubirea lor erau prezenți și.absenți la fel… pierduseră pe drumul veșniciei același dor mistuitor…

..picur de senin mi.e.n suflet picur de senin mi.e.n floare ziua, deschisă,zâmbitoare  albă mi.e zâmbet cât un cer curat,întins și larg cât marea cât o câmpie surâzând în soare mi.e cald în gând și.mi plouă cu parfum de frezii și de vise mi.e  verde.n ochii cei avizi de farmec și culoare și mi.e a mâine.n  zi a sărbătoare mi.e a mine și .al dorului de fostei ce zburda cu fluturii.n plăcerea de.a zbura…