Rasfoind prin timp..
mi.am revazut pasii prin nisip..
invizibili ramasi..
mi.i poticneam in marunt
si nisipul curgea..
la fel ca si timpul ..
ma.mpiedicam in nisip,
acelasi mereu
in care cadeam..
stangace ,reuseam
ma ridicam
spre soare zambeam
si .n cuvinte ma loveam de aceeasi
tacere..
o lume
mereu,aceeasi ,de neinteles ..
am rasfoit ploaia in timp ce ma
plimbam
cadea in rafale
lacrimi albe se loveau de mine
un refugiu in aceeasi tacere.mi
gaseam
am rasfoit vantul,ma biciuia ..
ardea..
Si iarasi.
lacrimi in ploaie..
se repeta ,de nu mai stiam..
unde e vantul ,unde e ploaia..
unde sunt eu !
Frumoase cuvinte , metafore sublime ! Tu, Kamelya, ești aici și acum, ești dintotdeauna iar sufletul îți este atât de mare și sensibil precum principiul femenin de la începutul lumii. Rămâi aici în inima mea !
RăspundețiȘtergere