..in
taceri obosite de drum lung
mi
s.au ascuns toate cuvintele nerostite
in
clipele duse si apuse
m.am
pierdut intr.un timp fara timp
si.ntr.o
vreme fara de vreme nestiind cum nimicul
m.a prins
legandu.ma
strans..
trecut.au
de.acum toate
si cum
liber e vantul
asa .mi doresc,
liber
sa.mi fie si gandul…
m-am ratacit....
ce naiba caut printre randuri,....
probabil,...
alte ganduri!..
sau raspunsuri,…
sau idei…
mai stiu si eu ce caut ?
Dintotdeauna suntem într-o perpetuă căutare, sperând tot timpul să găsim…oare ce ? Câteodată știm precis, alte ori nu prea știm ce căutăm, dar totuși căutăm, chiar dacă la un moment dat parcă am fi învăluiți într-o ceață deasă. Important este să ne oprim pentru câteva clipe și să realizăm că țelul căutării este de fapt acea stare de fericire, de liniște sufletească și de împăcare cu noi înșine. Tăcerea...da..tăcerea, dacă am putea să nu mai auzim nici măcar ”larma” gândurilor, atunci vom putea auzi muzica celestă a sferelor.
RăspundețiȘtergere