..sfarsit de
saptamana,final de luna,moment de inchidere,am in cap un amalgam de cifre insirate
..
..soare si ..dorinta de a evada,de a
iesi,..de a.mi reincarca bateriile cu forte proaspete si unde altundeva decat
pe munte s.o fac?
Marea ma oboseste
,nu ca nu mi.ar place apa desi am o frica viscerala de “intinderea” ei chit ca
adancimea nu ar pune probleme…
..eram prin clasele primare cand trecand
peste un podet improvizat ,hai sa.i zicem punte,si .. uitandu.ma la apa in aval
,m-a furat nemernica!
n.avea mai
mult de o jumatate de metru in centrul albiei,dar..a intervenit un “salvator”
care m.a redat societatii ,.vreo doua saptamani noapte de noapte eram chinuita
de .”cadere”! pe atunci nu se purta consilierea psihologica si mi.am revenit de
una singura ca de altfel de pe urma mai multor inercari..
imi amintesc
de o alta trauma(asa cum o vad acum prin ochii omului matur)
..venind de
la scoala treceam pe langa o casa parasita si care arata atat de jalnic!!..mi.o
amintesc cu a claritate uluitoare desi au trecut atatia ani!.darapanata,urme
vagi de var,ferestre innegrite de praf si fum,ochiuri sparte si in locul carora
cineva lipise cu “pap” resturi de ziare si alea ingalbenite de vreme si cu urme
vizibile a tot mai deselor ploi ce lovise nemilos in ele…
Am
intrebat..daca acolo locuieste cineva si mi s.a spus ca ,da!..acolo este o
fantoma!
In mintea mea
de copil am vazut.o!..urata,neagra si care face rau copiilor !!!
Curatam nuci verzi,faceam gramajoare de mieji,curatam,
mancam si asteptam fantoma ,.fusesem “atentionata” poate veni la mine !avusesem
curiozitatea sa ma uit prin acele
geamuri sinistre,am deranjat.o!
..un nene
“dus” cu capul altfel nu.ti poti explica cum poti infricosa un copil de 8
ani..si aia neimpliniti!
A trecut si asta ..asa cum au trecut
multe,doar ca m.au traumatizat si mi.au slabit puterea de aparare in fata altor
incercari din “relativitatea” asta a vietii …
Sunt lucruri
in existenta mea care m.au subrezit psihic de copil..
Nu.mi dau seama daca disperarea,egoismul sau
instinctual de conservare m.au ajutat sa merg mai departe..
Una reala cea
pe care o traiam si alta imaginara..
aceea pe
care tot de mica mi.o construisem si unde aveam sa constat mai tarziu,ma
refugiam !
acolo imi
gestionam cel mai bine multitudinea trairilor mele,acolo mi se conferea mai
multa siguranta,ocrotire si de ce nu,..eram scutita vremelnic de suferinta si
dezamagire..
Cand reveneam in realitatea
momentului,realizam ca aproape tot ce ma deprima..disparea si deveneam mai
puternica,puteam face fata!
Si ceea ce este foarte important,reveneam pe
o treapta superioara a gandirii! ..nu tu,..URA! nu tu ,DISPRET!..nu tu DORINTA DE
Am invatat
sa.mi controlez cuvintele!
Odata
“slobozite” fac mult mai mult rau decat faptele!
Odata cuvinte
spuse la ..iritare nu mai pot fi retrase aricat ai vrea ele raman acolo
intiparite in sufletul celui ranit !
..mereu revin in mine amintirile ..
Vad pe mai
toate “gardurile” “trecutul”trebuie lasat in urma”!- FALS ! – cel putin
,parerea mea!
trecutul ne
apartine,ne.a adus unde suntem ,in acest prezent si de ce nu ..ne
tranzactioneaza viitorul!
Si oricat de
greu ne “pica” unele amintiri sa nu
lasam loc la regrete,asta da!,asta se poate face! Din regrete inveti,din
regrete constati cat de rezistenta ai fost la momentul acela si ca era loc de
mai mult ..sau de mai bine..!..au fost incercari de.ale vietii ..
..ptr.acum
,ajunge!
..merg sa.mi
fac bagajele …
Fiecare om este prins între două realități, una din afară care nu este
RăspundețiȘtergeredeloc prietenoasă, și alta lăuntrică a sufletului și a trăirilor personale,
cu dorințe și speranțe, cu aspirații pentru desăvârșire și poate găsirea
chiar a iubirii ideale. Întâmplările din copilărie lasă oricum urme
în viață la maturitate. Important este să facem uz de capacitatea
dăruită de Sus, aceea de a uita, sau mai bine zis să trimitem în
uitare ceea ce ne-a rănit și pe cei care ne-au rănit.
Și o să vedem că e bine !