“Gândim prea mult ș i sim țim prea pu ț in ” - La răscruce de via ț ă nu exist ă indicatoare. - Nimic nu este permanent î n lumea asta nedreapt ă , nici m ă car problemele noastre. - Via ț a este minunat ă dac ă nu te temi de ea. - Suntem to ț i diletan ț i; via ț a este prea scurt ă ca noi s ă fim altceva. - G â ndim prea mult ș i sim ț im prea pu ț in. - Sufletul omenesc î ș i g ă se ș te pl ă cere î n lini ș tea naturii care se descoper ă numai celor care o caut ă . - Lini ș tea este un dar pe care pu ț ini î l ș tiu pre ț ui. Poate pentru c ă nu poate fi cump ă rat ă . Cei boga ț i cump ă r ă zgomote … - Fă- ț i griji pentru con ș tiin ț a ta, nu pentru reputa ț ia ta. Con ș tiin ț a este ceea ce e ș ti tu, reputa ț ia este ceea ce g â ndesc ceilal ț i despre tine. Iar ceea ce g â ndesc ceilal ț i despre tine, este problema lor. - De la o anumit ă v â rst ă doare ș i pl ă cerea. - Corpul tău dezbrăcat ar trebui atins doar de cei ce se îndră...
..că venim pe lume singuri ș i neîso ț i ț i, că ,plecăm la fel de singuri ș i fără nimic din ce.am acumulat în plan material ,spiritual că.n clipele de venire ș i plecare suntem la fel de ne ș tiutori a tot ce se întâmplă cu universul nostru.. că avem nevoie de vise ca să înfruntăm realitatea,... că suntem invidio ș i pe cei ce.au reu ș it,de ș i realizăm că acest lucru ne face rău nouă în ș ine,dar nu ne putem controla… că râdem de gre ș elile altora,ignorându.le cu bună ș tiin ț ă pe.ale noastre,con ș tien ț i fiind că,acestea există … că te.mbe ț i cu iluzii doar ca să ..supravie ț uie ș ti… că.s multe la care ar trebui să reflectăm cu to ț ii ca să ne fie mai bine,.. că se adevere ș te zicala-când e ș ti lăudat .. ț i se.nmoaie glasul,când e ș ti criticat ț i se .ascute glasul … Sunt ,.. ș i sunt- atâtea motive de reflec ț ie,doar să ș i vrem s.o facem,întorcându.ne spre noi ori de câte ori ceva nu ne prie ș te ,alegând în...
ploua de ceva timp,si ploua temeinic mi.e a ploaie si.n ganduri si.n oase si.n scancetul mic de copil ce razbate din timp dintr.o altfel de clipa ramasa.n etern.. ramele.s imbibate a ploaie triste tarasc disperarea lor muta nestiind.ncotr.o ar putea s.o apuce Pe poteca dintre flori cu ditamai casa.n spinare melcii .si cara povara de.o viata tot prin ploaie ! mi.e sufletul umed atarna a greu... mi.as adormi gandul .. Doamne,plin de ploaie.i si el…
Comentarii
Trimiteți un comentariu