nu am mai poposit de mult in casa mea de suflet..un loc anume creat pentru a ma refugia atunci cand gandurile nu-si mai au locul,cand …sunt intr-o continua disputa cu mine insami…

  apreciem frumusetea interioara  a celor de langa noi atunci cand ni se dezvaluie..dar..ne indragostim realmente de « ambalaje » frumos colorate ..o vorba..un cuvant  bine  « imbracat » .. de intra pe sub « vulnerabilitatea « ta  dandu-ti acel sentiment « de bine » de care ai uneori atata nevoie si, … TE OPRESTI ! !..

 incepi sa visezi ….

Totul pare ca fiind ,UN VIS COMUN !

si-asa… trece timpul ..pana cand, …ambalajului ii cad  treptat  « hartiile «   toata acea poleiala se duce ..

ramane …doar un chip si ..un suflet a carui goliciune te socheaza,dandu-ti fiori !

imi vine greu sa cred ..

mintea  mea,care este destul de ..isteata ,mi-a demontat  argumentele aduse de inima….

C’est la vie !... ar zice francezul !

Adevar grait zic eu !

Dar,…toate trec odata cu timpul!