O raza de soare atinge gândul meu peste timp, alungând uitarea din
mine,paşii mei mă conduc printre chipuri dragi să culeg zâmbetul lor când
timpul fără oprire transformă valoarea visului meu,greul hotărârilor mele ce se
pierd printre picături de uitare. Eu rămân mereu aceeaşi,privind către
„nesfârşitul albastru „ ca o veşnicie a timpului , ca pot fi încă luminiţa ce
arde ca o candelă pe pământul fără de sfârşit.
ma ascund de tine ,de fapt,... eu sunt langa tine mereu, numai ca trebuie sa ma prefac ba in vant, ba in frunze, ba in petale , pentru ca altfel nu ma pot apropia destul de mult ca sa te mangai . Cu gandurile mele ma prefac in tot ce vezi si simti langa tine , te privesc si vad ca ti-e bine sau ca ti-e greu , iti las la usa darul meu si apoi plec mai departe ...dar niciodata atat de departe incat sa ti se para ca m-ai pierdut , pentru ca nici eu nu vreau sa te pierd ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu