Floare de Cactus

"Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate  gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii), conform căreia, răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea, străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire, constituie un act protector pentru noi.  "  Nu lasa intunericul sa-ti patrunda in suflet,alunga-i tristetea si lacrima ..da-i acel strop de lumina ..da-i zambetul  in adanc sa poata straluci  in afara… Studiaza-te..intra in labirintul sufletul...

"...Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete! Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand.. Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau.. sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si.. durere.. Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa imi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata.. Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi !"

" Salcâmul meu cu suflet de poet a înflorit sub geam a treia oară ciorchini de fluturi mi-au zâmbit discret şi-am început să plâng aşa-ntr-o doară... Trei vrăbiuţe dintr-un gând pe ramuri verzi mă alintară am vrut un loc în cuibul lor să ţes acolo psalm de dor dorinţa mea s-a împlinit dar am rămas afară... Sub un salcâm cu floarea, violet Ce-a înflorit a mia oară!"     “Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)”

..dai un gand peste umar  franturi dintr-un timp cat mai ..departe de tine imagini…. tin de secunda ,ce mai apoi dispar ca sa revina  din nou cate-un gand ce te poarta hoinar  prin trecut, fulger tacut lacrimi prelinse-n tacere,  amintiri ce revin obsedant intrebari  atarnate in aer, vise suspendate –n uitare somn zguduit  in cosmar soare plangand al lumii destin prin nisipul ce curge ducand timpul la vale eu,tu .. ratacind  prin trecut regretand si zambind tamp negasind speranta in cale..

    "Idealurile care mi-au luminat calea si din cand in cand mi-au dat curaj reinnoit de a intampina viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul." Albert Einstein " Muzica este vibratia pe intelesul fiecarei inimi.             Muzica , este frumusetea sufletului. Ea starneste in noi             nu instinctele, ci gandurile cele mai profunde." (L.Beethoven)

e ceas tarziu din noapte,  luminile sunt stinse si linistea domneste peste tot din cand in cand o pasare vorbeste pe limba ei fireste.. un falfait usor ca de poveste un gand impatimit de dor pe cer nu-i niciun nor, covor intins sunt mii de stele raze de-argint,stralucesc se  joaca toate cu gandurile mele le privesc intr-o frantura dintr-un vis  aievea eu te vad si-mi amintesc tainice mangaieri ,ca niste adieri imbratisari si soapte la ceas tarziu din noapte argint era  in stele ne-mbratisam,zambeam si noi cu ele..

"Te caut cu gandul, printre ideile goale si neterminate Te caut cu privirea, incercand sa descopar culoarea ochilor tai, Te caut cu mintea, incercand sa-ti descopar gandurile, Te caut cu sufletul, in clipele mele de singuratate si tristete, Trupul meu te cauta, in umbrele noptilor tarzi, negasind decat fiorul unor dorinte neimplinite, Ma pierd prin cautari si intrebari fara raspuns, uitand apoi ce caut...... de fapt te caut pe tine......"

"dimineaţa asta iar miroase a nesomn şi a zaţ de cafea şi a fum de ţigară mă simt suspendat între noapte şi zi între mine şi tine timpul aruncă-n noi cu secunde irosindu-ne iar eu îţi caut sufletul rătăcit poate în palma mea cerşindu-te şi mi-e teamă să nu-mi curgă printre degete înainte să-l beau ca pe un drog cu aromă de vise niciodată visate…" George Ionita

iubesc viata pe munte !..as fi in stare sa traiesc intr-un loc ..departe de civilizatie .. ..am dormit sub cerul liber numarand stelele…am dormit in cort..am dormit in masina..ascultand muzica in surdina.. ..seara la loc de popas..mereu altul ..un adevarat ritual ..se aduna vreascuri ..se incropeste un foc ..flacari ..scantei si o lume de basm.. acel moment e unic ..e al meu..  noapte..din cand in cand pasari isi fac simtita prezenta iar greierii se intrec in concert.. cu greu te urnesti..spre somn.. imi plac florile ..imi plac animalele imi plac cartile..imi place muzica.. imi place tot ce-i firesc uneori ratacesc spre mine insami..si nu ma gasesc..ma simt pierduta in negura gandurilor . .iau calea potecilor si drumurilor de munte..si acolo …respir si traiesc…

"mai dă-mi o viaţă doamne    şi  înc-o moarte    să pot trăi întregul unui gând    să pot visa a doua oară    când lumea mea nu voi găsi    iar  drumul meu se va opri    la margine de prag    şi timp să am    din mine să Te-adun    lumina s-o zăresc sub pleoapele căzute    priviri captive nopţilor şirag    în lacrimi neîncepute să le risipesc...  " George Ionita-Titu

"Ce-ai vrea să-mi fii? Să-mi fii o lacrimă de rouă În tinereţea dimineţii? Să-mi fii suspin de suflet tulbur Sau paşi pe drumurile vieţii? Să-mi fii.. Un zâmbet de lumină când întunericul m-apasă, Să-mi fii izvor cu apă lină.. Şi cer de umbre-aş vrea să-mi fii, Căci visele-mi, doar tu le ştii.. Fi-mi un surâs de buze fine Ce mângâie al meu obraz, Arată-mi calea cea mai simplă Spre valul mării de topaz.. Mai ştii să-mi fii un gând cu îngeri Şi visul să-l prefaci real? Fi-mi somnul dulce-al dimineţii! Fii poarta mea spre ideal! Sau.. fi-mi mai bine numai aer"

"Nu e niciodata prea tarziu pentru nimic. Poti invata sa canti, sa zbori, sa dansezi, sa speri, sa iubesti, la orice varsta. Nu am stiut niciodata sa ma port ca si cum ceva mi s-ar cuveni. Nu stiu sa cer dar stiu sa primesc si sa ofer fara sa mi se ceara. Sunt lucruri pe care, daca nu le-ai facut si nu le-ai invatat la timp, s-ar putea sa nu le mai poti invata niciodata. Nu e tarziu insa, atata vreme cat inima bate. Adevarata proba este sa stii sa nu renunti. Niciodata. La lucrurile, la oamenii, la trairile care te fac intreg. Sunt oameni care “te aud” si cand taci, asa cum sunt o gramada de persoane care nu te aud nici cand vorbesti. Am sa "tac", mai departe, despre toate cate nu le-am invatat la timp, si , mai ales, despre toate cate nu  le-am primit la vremea lor, pastrand in suflet speranta... ea moare o data cu noi."

"ÎN VIAŢA TA, IUBIREA AR TREBUI SĂ FIE O REALITATE, nu doar o poezie, nu doar un vis. Ea trebuie concretizată. Nu este niciodată târziu să trăieşti, pentru prima dată, iubirea. Învaţă să iubeşti. Foarte puţini oameni ştiu cum să iubească. Cu toţii ştiu că au nevoie de iubire, cu toţii ştiu că, fără iubire, viaţa nu are sens, dar nu ştiu cum să iubească. Şi nimic din aceea ce fac în numele iubirii nu este iubire, ci întotdeauna altceva, un amalgam de numeroase lucruri: gelozie, mânie, ură, posesivitate, dominaţie, ego. Să iubeşti înseamnă să laşi în urmă toate acestea şi vei simţi, apoi, încetul cu încetul, un nou chip al iubirii luând naştere în tine. "OSHO

...sunt tot mai pregnante acele momente cand ne intoarcem la copilarie,ne vedem inocenta din ochi ..acea naivitate dezarmanta si..ne dorim mai mult ca orice sa rupem barierele conventionale,sa simtim din nou ca putem trai fara griji,fara spaime ..ca putem rade cu acel ras fara limite,ca putem zbura.ca putem iubi.. cand esti copil ai « atotstiinta » ai raspunsuri venite pe « tava »,ai trairi si emotii ce-ti dau sentimentul invincibilitatii… ..viata insa,..vine cu ale ei noi experiente.… ne redescoperim prin noi si prin altii,noi dorinte ne anima,noi trairi ne acapareaza… incercam sa  descoperim noi sensuri..si uneori,obosim ..ne intoarcem in noi la ceea ce se mai poate spera..visa..darui… iar cand intalnim inocenta si profunzimea ce-si dau mana intru pastrarea acelei clipe ..ne intoarcem iarasi la anii copilariei… iar cand pasiunea si patima unesc vise ,unesc trupuri…stim ca ne putem strecura prin tunelul timpului si restrictionat al vietii cersind parca renas...

""Am inteles in final de ce viata mea se scurge cu viteza luminii….inca mai lupt cu timpul si cu mintea mea care nu tace niciodata!!tin mereu in brate pe cineva pentru a-l proteja…plang si cand trebuie si cand nu trebuie!! Iubesc,traiesc pentru dragoste chiar daca sunt convinsa ca imi va frange inima…""

Oricand ramane timp pentru un ras timid .. Pentr-n sarut abia soptit intr-o ureche Oricand  exista timp pentru momente de tandrete Si  mangaieri  subtile ca niste adieri abia simtite Oricand pot fi iesiri din suflet  pline de simtire cu-mbratisari , cu soapte dulci  pornite din iubire… oricand …

Zambesc  pentru ca esti  prezent in inima mea Zambesc pentru ca-ti vreau ziua de azi senina zambesc pentru ca-ti vreau ziua de maine -n lumina  Zambesc pentru femeia din mine care doreste Si iubeste-al tau trup Zambesc pentru serile care-mi sunt pline de dor Dorul de tine, Zambesc pentru acele nopti in care te simt frematand Alaturi de mine Zambesc pentru ca pot  visa ….in culori  …!

  "Viata nu este nici simpla nici complicata,nici limpede nici mohorata,nici contradictorie nici coerenta.Este – si atata tot ! .Numai limbajul o ordoneaza sau o complica,o lumineaza sau o intuneca,o diversifica sau o unifica " Antoine-de-Saint-Exupery "Si in sufletul aproapelui tau poate fi o imensitate,si indata ce ai inteles-o esti subjugat .."Titi Liviu Maiorescu

nici nu-mi amintesc de cand sunt aici ratacind prin file albe de timp cautandu-te.. de cand tot astept sa apari .. o mana sa-ntinzi sa ma ridici dintr-un ochi se prelinge un strop din mine...din tine... curge acel timp fara rost.. se pierde  daca nu suntem noi gand in gand pentru iubire e nevoie de doi !

"Singuri…suntem singuri în faţa golului din noi înşine…în faţa sentimentului subtil de neîmplinire pe care îl încercăm în singuratatea nudă, şi care ne face să ne foim încurcaţi, pe scaunul minţii noastre, pe care stăm aşezaţi confortabil, în logica noastră confortabilă, în vieţile noastre confortabile, cu prieteni confortabili şi reconfortanţi… Dar sentimentul de neîmplinire este acolo,  mereu, îl purtăm cu noi oriunde ne ducem, în tumultul oraşelor în care facem bani, ori în vârful munţilor pe care îi escaladăm călcându-i în picioare pe alţii, mai slabi, mai neputincioşi să răzbată într-o lume plină de violenţă, plină de ură şi de contradicţii în ea însăşi. Doar focul ne poate salva…focul unei pasiuni clocotitoare, pentru ceva, ori cineva…nu acel foc murdărit de viclenia unei pasiuni carnale…nu focul acela…ci focul unei pasiuni care taie în carne vie, care răneşte de moarte…ce răneşte?! pe el îl răneşte…bineînţeles, că numai pe el îl poate răni, căci numai el suferă şi ...

"Focul şi cenuşa visurilor noastre Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre. Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare, când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă, să-şi lumineze mâinile şi teama de el. Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii, când vulturii coboară în noi şi ne temem."..Octavian Paler

O raza de soare atinge  gândul meu peste timp, alungând uitarea din mine,paşii mei mă conduc printre chipuri dragi să culeg zâmbetul lor când timpul fără oprire transformă valoarea visului meu,greul hotărârilor mele ce se pierd printre picături de uitare. Eu rămân mereu aceeaşi,privind către „nesfârşitul albastru „ ca o veşnicie a timpului , ca pot fi încă luminiţa ce arde ca o candelă pe pământul fără de sfârşit.

IN OCHII TAI MA VINDEC                            de George Ţărnea In ochii tai ma vindec si ma scald, Ne tinem,unul altuia, de cald Sau noaptea,poate, numai de urat… Eu nu te-ntreb de unde-ai coborat, Tu nu ma-ntrebi cat stau si unde plec… Si,uite-asa,trec zilele, cum trec, Si, uite-asa,vin noptile cum vin, Dar daca inca vreau sa te mai tin, Din cand in cand,visand, pe bratul meu, O alta zi se va-ntampla mereu Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi, Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi, Cat de frumos e cerul si de-nalt Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

    E-aşa de tristă aşteptarea                            Cincinat Pavelescu E-aşa de tristă aşteptarea când ştii c-aştepţi zadarnic! Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera... Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că nu te poate-aude... Şi-aşa de grea e resemnarea Şi-aşa e chinul de amarnic, Când tot aştepţi, aştepţi zadarnic Şi ştii că n-ai ce aştepta... Încât de s-ar găsi cuvinte Să-exprimi a tale simţăminte, Să poţi aşterne pe hârtie Şi suferinţă, Şi durere, Şi lacrimile ce-n tăcere Le verşi amar Dar în zadar, În aşteptarea celui care Nu vrea să vie, Nici să scrie Şi nici să ştie Că tot aştepţi, aştepţi zadarnic ca să vie... De s-ar găsi cuvinte, zic, Să poţi aşterne pe hârtie Această mare tragedie Ce-unor-ar pare un nimic, Atuncea s-ar mişca şi munţii, Şi...