“Am întins palma în care erau anii aceia tineri si frumosi, si vîntul mi i-a luat, fără a mă lăsa să spun că i-am iubit, că îi regret, că au fost prea putini si prea frumosi.

Mi-au fost anii aproape de suflet … regretabil de putini … dureros de frumosi …

Ci ducă-se ! ...

Am nevoie de timp pentru anii ce vor urma …

Am nevoie de loc în suflet pentru oamenii ce-l vor umple …

si am nevoie de iubiri pe care să nu le zboare vîntul …

Nu regret ce-am iubit si mi-a fost frumos … regret ce mi-a fost putin si ceea ce Nu Se Mai Întoarce ...”