mereu m.a redus la tacere
la soc si uimire acea suficienta exacerbata
dublata de tupeu..
Infinite.s caile domnului !
infinte.s formele mediocritatii calificate si
cu pretentii la
scena deschisa ,gratuit etalate !
n.am participat la turma
n.o voi face nici de acum incolo,..
nu suport “zumzaitoarele “ de nici.o culoare si mai rau
ma streseaza tare..agramatii si
promotorii snobismului !
am nevoie sa cred inca, in sinceritatea unei maini
intinse la clipe de rastriste..
am nevoie sa cred inca, in zambet si miracol..
de.mi ucid puiul sperantei din mine,mi.i teama de zbor
intrerupt si cadere .n abis si atunci il hranesc ,sa fie prezent!
Am nevoie de liniste,de armonie, de o reasezare a
valorilor umane intr.o ierarhie recunoscuta tot de semenii mei !
am nevoie de o pace si odihna a mintii,am nevoie de o
sanatate a trupului ,de o limpezime a gandului,si precum bine le zicea cineva ,vreau sa fiu iarba ce ,inca .si pastreaza verticalitatea prin
demnitate,refuzand compromisul unui drum prafuit si plin de gunoaie !
nu vreau sa ma pierd in tacere,..
imi doresc sa vad
culmile asa cum le.a creiat mama natura!
Sa stau seara langa un foc cu flacari intinse si in joc cuprinse ..sa
urmaresc acele scantei ce se.nalta spre cer intr.un fel nestiut..pana pier..
Superbul joc al
flacarilor..
Ultimul taciune arunca intr.un pocnet sec ,o ultima
scanteie, .stingerea !
Ma.mbie la somn..
Mai vad cate.un fulger ,strabate cerul..e o stea
cazatoare, …
o urmaresc cu privirea pana .n noapte dispare ..
ma.n.doi in tristete,se zice ca ,acolo e sufletul cuiva
care a plecat inspre ceruri..
Fie.i sufletul primit si iertat !
Doame,fa, sa nu.mi hlizeasca .n urechi vesnicia!
AM NEVOIE SA CRED !
E strâmbă lumea de când lumea,
RăspundețiȘtergereSuntem pribegi și pribegim prin ea,
Destinul nostru cel predestinat
Ne îndeamnă să tot mergem înainte.
Ce-i drept și ce-i nedrept le știm pe toate,
Și sufletul ne doare că nu-i cum am vrea noi,
O lume ideală, perfectă și plină de iubire.
Închidem cochilia și trecem în visare,
Un vis frumos pe un tărâm de basm,
Un vis atât de înalt, de pur și de senin
Ca nimeni să nu-l poată atinge sau răni.
Rămâne doar dorința noastră cea mai vie
De a pătrunde pentru o clipă în paradis !
…………………………………………………….
Doar niște gânduri... și speranțe… ce ne-am face fără ele,
Deci să credem în nevoia de a crede într-o lume mai bună !