Cândva, cineva mi-a pus o întrebare, cam abruptă... lumea asta în care trăiești te face să te simți fericit ? I-am răspuns după un moment de meditație. În principal fericirea este ceva personal și nu în relație direct proporțională cu lumea în care trăim. Un călugăr budist având numai un pled pe el și în stare de meditație este infinit mai fericit decât un miliardar care este măcinat de griji, orgolii și insatisfacții. Noi, oamenii obișnuiți putem să înclinăm balanța fericirii-nefericirii așa cum ne dorim de fapt. Preferabil în multă lumină, iar întunericul să se ducă în neant
“Gândim prea mult ș i sim țim prea pu ț in ” - La răscruce de via ț ă nu exist ă indicatoare. - Nimic nu este permanent î n lumea asta nedreapt ă , nici m ă car problemele noastre. - Via ț a este minunat ă dac ă nu te temi de ea. - Suntem to ț i diletan ț i; via ț a este prea scurt ă ca noi s ă fim altceva. - G â ndim prea mult ș i sim ț im prea pu ț in. - Sufletul omenesc î ș i g ă se ș te pl ă cere î n lini ș tea naturii care se descoper ă numai celor care o caut ă . - Lini ș tea este un dar pe care pu ț ini î l ș tiu pre ț ui. Poate pentru c ă nu poate fi cump ă rat ă . Cei boga ț i cump ă r ă zgomote … - Fă- ț i griji pentru con ș tiin ț a ta, nu pentru reputa ț ia ta. Con ș tiin ț a este ceea ce e ș ti tu, reputa ț ia este ceea ce g â ndesc ceilal ț i despre tine. Iar ceea ce g â ndesc ceilal ț i despre tine, este problema lor. - De la o anumit ă v â rst ă doare ș i pl ă cerea. - Corpul tău dezbrăcat ar trebui atins doar de cei ce se îndră...
introspecție .. o mică plimbare cu mine printr.un soare hazliu urcăm spre culmi netezite de vremi mergem împreună la braț Pe.un cer peticit în albastru razele calde pe.a zilei cunună m.aruncă ghiduș în căldură Poveri adunate în ani le leped, mă scutur de brumă și.n liniște cad meditez.. miroase.a copilul din mine miroase a câmp a fâneață.nflorită Culori vii,fantezie,fluturi zbor în zigzag.uri, libelule.. Surâd a pace și.a liniște.n mine ochii mi.s umezi, a ploaie senina timpul mă fură,gata s.adorm mă zboară cu gândul spre începutul de lume bucuria.i imensa,cred că.s legumă mă visez,eram într.alt eu..
..că venim pe lume singuri ș i neîso ț i ț i, că ,plecăm la fel de singuri ș i fără nimic din ce.am acumulat în plan material ,spiritual că.n clipele de venire ș i plecare suntem la fel de ne ș tiutori a tot ce se întâmplă cu universul nostru.. că avem nevoie de vise ca să înfruntăm realitatea,... că suntem invidio ș i pe cei ce.au reu ș it,de ș i realizăm că acest lucru ne face rău nouă în ș ine,dar nu ne putem controla… că râdem de gre ș elile altora,ignorându.le cu bună ș tiin ț ă pe.ale noastre,con ș tien ț i fiind că,acestea există … că te.mbe ț i cu iluzii doar ca să ..supravie ț uie ș ti… că.s multe la care ar trebui să reflectăm cu to ț ii ca să ne fie mai bine,.. că se adevere ș te zicala-când e ș ti lăudat .. ț i se.nmoaie glasul,când e ș ti criticat ț i se .ascute glasul … Sunt ,.. ș i sunt- atâtea motive de reflec ț ie,doar să ș i vrem s.o facem,întorcându.ne spre noi ori de câte ori ceva nu ne prie ș te ,alegând în...
Cândva, cineva mi-a pus o întrebare, cam abruptă... lumea asta în care trăiești te face să te simți fericit ?
RăspundețiȘtergereI-am răspuns după un moment de meditație.
În principal fericirea este ceva personal și nu în relație direct proporțională
cu lumea în care trăim. Un călugăr budist având numai un pled pe el și în stare de meditație este infinit mai fericit decât un miliardar care este măcinat de griji, orgolii și insatisfacții.
Noi, oamenii obișnuiți putem să înclinăm balanța fericirii-nefericirii
așa cum ne dorim de fapt. Preferabil în multă lumină, iar întunericul
să se ducă în neant