Cândva, cineva mi-a pus o întrebare, cam abruptă... lumea asta în care trăiești te face să te simți fericit ? I-am răspuns după un moment de meditație. În principal fericirea este ceva personal și nu în relație direct proporțională cu lumea în care trăim. Un călugăr budist având numai un pled pe el și în stare de meditație este infinit mai fericit decât un miliardar care este măcinat de griji, orgolii și insatisfacții. Noi, oamenii obișnuiți putem să înclinăm balanța fericirii-nefericirii așa cum ne dorim de fapt. Preferabil în multă lumină, iar întunericul să se ducă în neant
“Gândim prea mult ș i sim țim prea pu ț in ” - La răscruce de via ț ă nu exist ă indicatoare. - Nimic nu este permanent î n lumea asta nedreapt ă , nici m ă car problemele noastre. - Via ț a este minunat ă dac ă nu te temi de ea. - Suntem to ț i diletan ț i; via ț a este prea scurt ă ca noi s ă fim altceva. - G â ndim prea mult ș i sim ț im prea pu ț in. - Sufletul omenesc î ș i g ă se ș te pl ă cere î n lini ș tea naturii care se descoper ă numai celor care o caut ă . - Lini ș tea este un dar pe care pu ț ini î l ș tiu pre ț ui. Poate pentru c ă nu poate fi cump ă rat ă . Cei boga ț i cump ă r ă zgomote … - Fă- ț i griji pentru con ș tiin ț a ta, nu pentru reputa ț ia ta. Con ș tiin ț a este ceea ce e ș ti tu, reputa ț ia este ceea ce g â ndesc ceilal ț i despre tine. Iar ceea ce g â ndesc ceilal ț i despre tine, este problema lor. - De la o anumit ă v â rst ă doare ș i pl ă cerea. - Corpul tău dezbrăcat ar trebui atins doar de cei ce se îndră...
Te-am visat... "Iar te-am visat iubire pasageră Cum îmi zâmbeai la mine-n dormitor Şi ai lăsat un semn pe noptieră O lacrimă din visul călător. Rostogolind-o mi-a căzut în palmă Şi s-a făcut o boabă de smarald, O picătură de iubire calmă Făcându-mă să-mi fie bine, cald… M-ai sărutat în visul fantomatic M-ai mângâiat cu buzele arzând Şi m-ai iubit în somnul meu lunatic Furându-mi şi ideile din gând..."Florin Stratulat « Tu esti seara cu ochii umezi De seninul stelelor Ce tremura atat de dureros in mine Spre taramurile stinse de dor Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele Care se-nfioara sub numele tau Si-si inalta miresmele In suavitatea alba a unor chemari Tu esti cerul meu senin Spre care-mi intorc cu dragoste privirile In fiecare noapte Cand caut raspuns intrebarilor mele Dincolo de farame de luna oprita in geam Tu esti un ochi deschis Cand soaptele mele ti le daruiesc Tu esti noaptea cu iubiri necu...
ploua de ceva timp,si ploua temeinic mi.e a ploaie si.n ganduri si.n oase si.n scancetul mic de copil ce razbate din timp dintr.o altfel de clipa ramasa.n etern.. ramele.s imbibate a ploaie triste tarasc disperarea lor muta nestiind.ncotr.o ar putea s.o apuce Pe poteca dintre flori cu ditamai casa.n spinare melcii .si cara povara de.o viata tot prin ploaie ! mi.e sufletul umed atarna a greu... mi.as adormi gandul .. Doamne,plin de ploaie.i si el…
Cândva, cineva mi-a pus o întrebare, cam abruptă... lumea asta în care trăiești te face să te simți fericit ?
RăspundețiȘtergereI-am răspuns după un moment de meditație.
În principal fericirea este ceva personal și nu în relație direct proporțională
cu lumea în care trăim. Un călugăr budist având numai un pled pe el și în stare de meditație este infinit mai fericit decât un miliardar care este măcinat de griji, orgolii și insatisfacții.
Noi, oamenii obișnuiți putem să înclinăm balanța fericirii-nefericirii
așa cum ne dorim de fapt. Preferabil în multă lumină, iar întunericul
să se ducă în neant