O raza de soare atinge  gândul meu peste timp, alungând uitarea din mine,paşii mei mă conduc printre chipuri dragi să culeg zâmbetul lor când timpul fără oprire transformă valoarea visului meu,greul hotărârilor mele ce se pierde printre picături de uitare. Eu rămân mereu aceeaşi,privind către „nesfârşitul albastru „ ca o veşnicie a timpului , ca pot fi încă luminiţa ce arde ca o candelă pe pământul fără de sfârşit