Suntem copii ..construim castele de nisip..se prabusesc sub ploaie..le recladim cu bucuria inocentei si a rasului zglobiu ce invinge orice obstacol..

Suntem adulti ,ne modelam viata construind  castele de nisip …punem tot sufletul in ele si multa bucurie..

   Apare de oriunde si de nicaieri « un cineva » plasmuit anume pentru a darama…si a sterge sub valtoarea timpului orice urma a existentei lor…

..Ne consolam…gandind ca viata este  pana la urma un lung sir de castele de nisip … 

.....acum,   când am învățat sa înotăm prin apă ca peștii și să zburăm prin aer ca păsările,   e  TIMPUL  să invățăm să trăim pe Pământ ca... OAMENII !!!