Floare de Cactus

  Sunt ș i momente c â nd nu.mi g ă sesc locul ș i atunci m ă .ndrept spre amintiri spre imagini de.un frumos aparte M ă a ș ez la o clip ă cu mine … meditez…. Hei,oameni buni,..   Via ț a ..e darul cel mai de pre ț !   Când zboar ă puiul speran ț ei aud ve ș nicia cum râde… de plec sau r ă mân de urlu ori tac voi deveni tot neant beau din izvoare târziul m ă reazem de mine ș i trec revin pas ă re.. ă sta mi.e ..zborul!

  Cred că ni se întâmplă tuturor,să vezi o imagine,două,trei,să citești ceva ce aduce în prim planul trării   tale și face front comun cu flash.uri din vremi demult trecute. Un blid cu mâncare tradițională,un fuior și o furcă,le mai găsești prin muzee,un port popular acolo unde veșnicia s.a impus prin tradiție și respect…vorba lui Blaga “veșnicia s.a născut la sat !” Sunt tot atâtea momente de introspectie,de întoarcere către sine,de rememorare a unor   imagini și fapte demult trecute dar niciodată uitate,probabil că așa ceva se reeditează odată cu înaintarea în vârstă,cu reînvierea nostalgiilor,cu cinstirea de bun simț și iubire față de oameni dragi sufletelor noastre!   Scriu cu dragoste ,nimic nu mi.ar face o mai mare plăcere ca rememorarea unor momente! Automat ochii minții mele se regrupează,văd imagini,văd scene,văd oamenii dragi mie și care sunt cazați acum între stele ,sunt sigură că mă privesc de.acolo,ba ,mai îmi și ghidează pașii spre ce este corec...

   …a ș întreba cerul pe tine cine te îmbrac ă cu stele  unde te sfâr ș e ș ti te lauzi cu nem ă rginirea ș i undeva ș i tu te pierzi… A ș î ntreba copacii pe voi cine v ă s ă rut ă le vremuri grele sunte ț i at â t de falnici tot  cerul s.ar zice se sprijin ă pe voi… Iar noi, Noi, cei m ă run ț i ș i.at â t de goi cu sufletul b ă tu ț i de v â nt ,de soart ă de nevoi.. Noi unde poposim,pe ce ne sprijinim…?

  mă caut...  rătăcesc,plutesc în derivă sunt pe corabia destinului…  valurile vieții se izbesc de sufletul meu . vin dinspre nicăieri și pleacă spre oriunde… o lume haotică.. chipuri fantomatice .. zâmbete fățarnice.. ..mă caut în disperare.. mă caut în mine mă caut în timp..mă caut în vise .. nu mă găsesc..tot plutesc în derivă,tot rătăcesc.. închid ochii ,pleoapele.mi grele cad peste ei și  gândul îmi fuge hoinar. preț de o clipă mă văd cu mâna întinsă cerșind lumii speranță,iubire..credință Nu vreau vorbe.. Vreau să mă scot din ieri… să trec peste azi și  să ajung într-un mâine .. într-un altfel de mâine … 

 ..de multe ori în orele mele de restriște și nu au fost puține,mi.am zis că ,.. dacă treptele vieții ar fi atât de divers și frumos colorate, cu siguranță, s-ar urca mai ușor!     Chiar de-s multe obstacolele, chiar de nu știi care le e numarul, tot ar deveni o plăcere fiecare pas ce l-ai așeza cu încredere și cutezanță între dorință și împlinire...   Colorează frumos viața ta, călătorule,asta ești,un trecător prin timp ! Zâmbește când te poticnești , ia-ți puterea de la Soare și din vise, căci doar dacă gândești, că pot deveni realizabile-ntr-o zi ,….. problemele-s pe jumătate rezolvate !

Cred   în minuni ș i.n Domnul   ce este   cu mine atunci când timpul m ă pierde ș i stau în genunchi,lipsit ă de vlag ă ș i.n urm ă r ă m â ne cenu șă , zgur ă ,praf ș i ruini Am n ă dejdea pe um ă r ș i.ntr.o mân ă speran ț a În alta se zbenguie timpul cu     aripi întinse-nspre cer m ă .nbie a via ță pe vesel -   în iarb ă .mi sur ă d   ..heruvimi.. din gânduri m.adun,din fapte m ă nasc din slove m ă scriu iar din cântec   m ă .ng â n a roman ță îmi pun desaga pe um ă r ș i m ă .ntind   iar ăș i la drum... Cât ar fi de târziu cât de palid mi.e   somnul lumina încerc s ă mi.o pun în palma deschis ă spre cer Târziul încerc s ă mi.l cern, ș i s ă .l a ș tern înspre ziua de mâine...