Floare de Cactus

  Ce frumos si armonios a creat Dumnezeu Natura! Fiecare floare este un suflet deschizandu-se catre natura si catre noi... Oare parfumul lor nu este o expresie a sentimentelor lor?  Daca am fi mai intelepti, am invata sa fim asemeni florilor...   O femeie poate fi o carte deschisa, daca o ajuti sa fie si sa ramana o carte deschisa!... atentie la detalii care .. " dor " ..si care inchid cartea fila cu fila ... . Lasata singura sufleteste , ai toate sansele sa n-o poti   citi ... niciodata !

Si iar mi-e sufletul la tine Şi iar mi-e sufletul la tine Atât de-ntreg, Atât de tot, Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare Că cere, Mângâie, Şi doare, De parcă tu ai plâns-o-n mine, De parcă ţi-am venit de tot … Aşa ! … dă-mi mâinile-amândouă, Şi ochii amândoi mi-i dă, Deschişi adânc Şi mult Şi-aproape Pân-vom închide-o sub pleoape Aceeaşi stea topită-n două De mult ce ia De mult ce dă … Şi cale gândului se-nchide Doar lacrimile văd şi cer … Şi nu mai am nici ochi, Nici gură … Pe valul mării ce mă fură Privirile nu-şi pot deschide Decât fereastra dinspre cer …  Elena Farago

      Nimeni nu e singur                             pe pamant Nimeni nu e singur pe pamant, Cineva in grija lui il are, Nici cei singuri-singuri nu mai sunt Daca are umbra fiecare.   Singur stai in casa si gandesti Ca esti singur fara mantuire, Dar in pragul casei parintesti Se aude-un greierat subtire.   O scrisoare-ti fosneste-n maini, Un postas la usa ta mai bate, Latra-n departare niste caini, N-ai sa mai cunosti singuratate.   Asta este boala cea mai grea, Dar de ea instantaneu se scapa, Cand in plinsa sete, cineva Iti aduce un pahar cu apa.   Umbre jos si norii sus pe cer, Cai pascand si soarele in scapat, Om stingher in drum spre om stingher Nimeni nu esingur pan' la capat.                      Adrian Paunescu

cand sufletul iti e hoinar tot pribegind fara hotar cand ziua-i pe sfarsite si noaptea –ti cade grea cand visu-ti este spulberat ,speranta trimisa in uitare cand lacrima s-a stins , ochii-s ramasi fara culoare te-ntorci din drum,renunti .. chiar daca vezi in tine cum sufletul iti moare..

  "Destinul este ca o melodie. Ea este atent compusa si este rezultatul unor studii al caror inteles ne este greu, uneori imposibil de patruns. Asa cum fiecare melodie vibreaza diferit in baza notelor insiruite elegant in propria sa partitura, asa si destinele noastre se aliniaza la comanda astrala imortalizata la momentul nasterilor noastre.  Nu-i asa ca atunci cand ascultam o melodie, dansul se naste ca si instinct? Dansul este Soarta si el depinde de noi. Putem dansa mai bine sau mai stangaci, putem avea sau nu talent de dansator, putem dansa pe ritm ori strica tot farmecul melodiei. Putem chiar sa fim marionete la indemnul altora, sa-i copiem pe altii fara sa ascultam propriul nostru sistem de armonizare interior sau chiar sa incetam sa mai dansam.  Nu sta in puterea noastra sa oprim "muzica sferelor", asa cum o auzea Pitagora. Este o melodie celesta creata de sunetul nesfarsitelor parcursuri planetare. Chiar daca noi o ignoram, ea se manifesta oricum....

     De multe ori te căieşti, când vorbeşti prea puţin; dar te căieşti şi mai des, când vorbeşti prea mult. Iată o regulă de purtare, pe care o cunoaştem toţi, dar pe care nimeni n-o respectă...

  Am invatat sa zambesc Tot ce-i frumos in jurul meu sa pretuiesc  Chiar daca sufletul mi-e trist si plange Asa-i firesc Am invatat sa rad Si bucuria sa mi-o pun pe chip Chiar daca-n jur e-o mare de tristete Si rasul meu se-nneaca-n plans Am invatat in noapte sa privesc Ca si cum ar fi zi Chiar daca luna-i pitita dupa-un nor Uitandu-se cu teama--n jos Deasupra turturor Am invatat sa-mi intorc fata spre mine  sa ma  iubesc Chiar daca uit si  uneori gresesc Si ratacesc in cautari  desarte Prin vise…prin mine..si prin carte